Japonezii au inventat un robot bârfitor

Japonezii au mai stat ei şi în lipsă de alte idei, au ajuns la concluzia că este criză şi nu mai există bani şi de ieşit “la o bârfă cu fetele”. Doar vorba aia, trebuie să ţinem de buget, nu ne mai permitem să aruncăm cu banii pe ceaiuri, sucuri şi ciocolată cu cristale Swarovski, dar nu putem nici să nu mai socializăm. (inspirat din Adevărul.es)

Drept urmare, a luat naştere ”My Doraemon”, un roboţel pe cât de simpatic pe atât de vorbăreţ, care cunoaşte o mie şi ceva de fraze, şi care nu necesită decât (probabil) baterii sau curent de la priză. Avantajul este că nu trebuie să-i dai de mâncare, să-i plăteşti sucul sau geanta Hermes de 5000 de euro că stă de vorbă cu tine şi pe gratis şi în mai multe limbi. Probabil că te învaţă şi să înjuri.

Mai nasol ar fi să se supere pe tine şi să nu-ţi mai vorbească sau să invoce migrene şi dureri menstruale. Atunci ai fi ferm convins că roboţelul este de fapt o roboţică. Ciufută.

Pentru bărbaţi recomand un roboţel care să înjure echipa adversă, la fotbal, care să înjure clasa politică, criza, nevasta, vecinul, lipsa banilor şi terminarea berii din frigider. Totodată, robotul trebuie să deţină un soft atotcunoscător despre maşini şi detaliile tehnice aferente, ţâţe, panarame şi modalităţi de fabricare a banilor lenevind pe canapea (evitând pe cât posibil evaziunile fiscale). Nu că-i tare?

Cel mai mişto ar fi să vezi vreo 4-5 roboţei care se strâng la un Nudie Bar, cu o bere (de electrozi) în faţă, cu câte o ţigară (electrică, din aia de pe net, de care o să facem mişto în posturile ce urmează) şi urlă “Uof! Uof! Uof!” la o roboţică roz care se dezbracă. De inhibiţii.

Primul pas de desocializare a oamenilor a fost apariţia jocurilor de tip WOW. Dacă ajungem să avem fiecare câte un robot o să ne dilim de tot. Nu-i aşa Doraemon?

V-a infuzat tehnologic, *Star