Ochi de străin

One Man Show ! Societatea romană dezbrăcată din cuvinte. Aspectele nude ale vieţii societăţii pur româneşti. Incredibil

[#7] Despre Herta Muller şi premiile Nobel

[#7] Despre Herta Muller şi premiile Nobel

[Notă: Avertizez de la bun început că astăzi mi-am lăsat simţul umorului acasă, pentru că nu ştiu cum să abordez subiectul într-un mod facil. Textul acesta a avut o naştere grea.] Scriitoarea... 

[#6] O seară din viaţa familiei Parizer. La restaurant

[#6] O seară din viaţa familiei Parizer. La restaurant

Familia Parizer, despre care voi vorbi puţin azi, este cu totul tipică pentru România zilelor noastre. Să facem cunoştinţă. Capul familiei, domnul Parizer, are cam 130 de kilograme, un lanţ gros... 

[#5] Bal mascat

[#5] Bal mascat

- Nu mişca! Mâinile sus! Nu mişc. Pentru că nu am cum să mă mişc. Sunt la mine în pat şi dorm. Sforăi, chiar. - Hai, mâinile sus! Ridică-te, încet! „Hăit”, îmi zic, „încă... 

[#4] Cu şi despre fotbal

[#4] Cu şi despre fotbal

Am făcut săptămânile trecute o excepţie de la un angajament luat mai de demult, şi m-am uitat la un meci de fotbal. Dincolo de faptul că nu prea am văzut fotbal, justificarea mea (pentru încălcarea... 

[#3] Când lumânarea a înconjurat masa

[#3] Când lumânarea a înconjurat masa

Poveste recentă. E joi după-amiază. Sunt în centru, m-a apucat dorul de linişte şi mă gândesc unde să o găsesc aproape. Asezonată cu ceva umbră şi (cât mai) puţină lume. …Cred că... 

[#2] Manea + Speaker = Love

[#2] Manea + Speaker = Love

Episod frecvent, parte autentică din cultura de viaţă a oricărei persoane care a petrecut mai mult de şapte zile la rând mergând cu metroul bucureştean. Atenţie, se închid uşile… Cei... 

[episodul 1]

[episodul 1]

Mă prezint întâi, aşa cum e frumos. Port cu mine un blestem: nicăieri nu sunt acasă. Am venit în Bucureşti cu mulţi ani în urmă şi nu am transformat niciodată oraşul în casa mea afectivă,...