Clisma electorală 2009

Ziua de astăzi a însemnat pentru Sorin Oprescu cam ce a însemnat Titanicul pentru Leonardo di Caprio şi, încep să cred, că va însemna şi pentru noi cam tot ce a însemnat acelaşi vas de lux pentru pasagerii lui.  Totuşi, e adevărat şi că bricul Mircea a produs mai multe pagube decât Titanicul, în ciuda diferenţei de gabarit şi de mediatizare.

Astăzi a fost ziua pe care aş numi-o, în termeni sportivi, ca Ziua Naţională  A Intrăriilor Prin Alunecare Cu Talpa Ridicată (ZNAIPACTR mai pe scurt).

După o dimineaţă plictisitor de liniştită, în jurul prânzului, rămân şocat de apariţia pe diverse site-uri jurnalistice a unui şir de ştiri bombă care îl aveau în centrul atenţiei pe Sorin Oprescu.

Cunoscut publicului larg mai degrabă pentru rolurile de MoÅŸ Gerilă în show-urile umoristice organizate de angajaÅ£ii spitalului Municipal decât ca primar al BucureÅŸtiului, Sorin Oprescu a executat în primă fază o tehnică mediatică cunoscută ÅŸi sub numele de ‘Ameninta, Pozează, Pleaca’, atacând firma Millenium Building pe care o somează să înceteze lucrările la Cathedral Plaza.

Situată în centrul Bucureştiului, clădirea nu ar mai avea autorizaţie de construcţie valabilă din data de 14 iunie, data la care autorizaţia cu pricina a expirat. Reamintesc că această somaţie a fost făcută astăzi, pe data de 22 octombrie. Şi totuşi, suprinzator sau nu, anul acesta a avut şi o zi de 15 iunie. Şi de 16. Şi de 17, 18, 19 etc. Practic, între 14 iunie şi 22 octombrie a fost plin de zile. Mai exact vreo 4 luni şi jumătate (aproape) de zile. Multe zile în care puteai să fii prompt şi să somezi, luând un exemplu întâmplător, o firmă a cărei autorizaţie de construcţie a expirat recent.Faptul că ieşi în faţă mândru de ce ghiduşie ai făcut tu azi după 4 luni şi jumătate de când băieţii aia au început să se suie ilegal pe schele şi să pozezi drept balaurul care face clismă sistemului mă face să mă întreb dacă primarul-doctor va intră în campania electorală cu aceeaşi promptitudine ? Sau cine va conduce ţara 4 luni de zile (în cazul în care câştigă alegerile) până când realizează că el e preşedintele ?

Nu trece o oră ÅŸi un nou bisturiu chirurgical taie contractul cu SEDESA, firma care a reuÅŸit să simuleze străzile din Sarajevo după războiul din ’95 fix în centrul nostru istoric fără ca cineva să îi ceară explicit asta. Dom’ doctor, dar parcă ÅŸi prin aprilie v-au trecut câteva gânduri să eutanasiaÅ£i colaborarea cu această firmă ? Sau poate v-a luat atunci gura pe dinainte ÅŸi aÅ£i realizat, după o judecată ulterioară, ca segmentul senil din electoratul dumneavoastră s-ar putea să uite această nouă clismă până în noiembrie ÅŸi să pice pe panta seducÅ£iei băsesciene ?

Într-un final, ultima ştire cu şi despre Oprescu a venit şi ea după un timp scurt: Oprescu pleacă în concediu. Era şi normal. După atâtea clisme electorale trebuie să fii puţin surmenat. Clisma e un lucru murdar şi, se ştie, că lucrurile murdare te consumă ceva mai mult.

În plus, clisma, ca şi votul, este un proces care implică curul, parte a corpului cu care unii se decid, spre exemplu, să candideze la preşedenţia unei ţări oarecare, cum ar fi România.

Dom’ doctor, dar dacă tot te-ai apucat să arunci lopeÅ£i de prestaÅ£ie în ochii pacienÅ£ilor, dă ÅŸi tu câte una pe rând, să ajungă ÅŸi în spate la fostu’ electorat a lu’ Iliescu. Adică la ăia mici ÅŸi portocalii din spate care se strâmbă la matale cu pantalonii în vine ÅŸi cu cocoÅŸelul la vedere.

Articol scris de Sfânta Lopată